ruca - explicat in DEX



ruca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
rucá (-ále), s. f. – Cerere, petiție. Tc. (arab.) rüka (Candrea). Sec. XVIII, înv.

ruca (Dicționaru limbii românești, 1939)
rucá f. (turc. ar. ruka, scrisoare, bilet). Sec. 18. Suplică, jalbă.

Alte cuvinte din DEX

RUBYLITH RUBROSPINAL RUBRIFLOR « »RUCAVITA RUCIULI RUCSAC