rubiniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUBINÍU, -ÍE, rubinii, adj. De culoarea rubinului; rușu-închis; rubinos. ♦ (Substantivat,
n.) Vin roșu de culoarea rubinului. –
Rubin +
suf. -iu.rubiniu (Dicționar de neologisme, 1986)RUBINÍU, -ÍE adj. De culoarea rubinului; roșu-închis. [Pron.
-niu. / <
rubin +
-iu].
rubiniŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*rubiníŭ, -íe adj. (d.
rubin). De coloarea rubinuluĭ:
vin rubiniŭ.rubiniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rubiníu1 adj. m.,
f. rubiníe; pl. m. și
f. rubiníirubiniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*rubiníu2 s. n.,
art. rubiníulrubiniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUBINÍU, -ÍE, rubinii, adj,,
s. n. 1. Adj. De culoarea rubinului; roșu-închis; rubinos.
2. S. n. Vin roșu de culoarea rubinului. —
Rubin +
suf. -
iu.