rubin - explicat in DEX

rubin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUBÍN, rubine, s. n. (Adesea fig.) Varietate de corindon foarte dur, de culoare roșie, care se găsește în natură cristalizată sau se obține sintetic, folosită ca piatră prețioasă. [Pr. și: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.

rubin (Dicționar de neologisme, 1986)
RUBÍN s.n. Varietate roșie de corindon, foarte dur, folosită ca piatră prețioasă și în mecanica de precizie. [Pl. -ne, -nuri, (s.m.) -ni. / < it. rubino, lat. rubinus, cf. germ. Rubin].

rubin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RUBÍN s. n. varietate roșie de corindon, foarte dur, piatră prețioasă și în mecanica de precizie. (< it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin)

rubin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
rubín (rubíne), s. n. – Varietate de corindon. – Mr. rubine. It. rubino, prin intermediul ngr. ρουμπίνι. – Der. rubiniu, adj. (culoare de rubin, roșu).

rubin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rubín n., pl. e (ngr. rubini [d. it. rubino, care vine d. lat. ruber, roș] și rubi [d. fr. rubis]; germ. rubin, rus. rubin). Un fel de corindon roș aprins transparent (compus dintr´un oxid de aluminiŭ și un oxid metalic colorant) care constitue o peatră [!] prețioasă. Cînd bate în albastru, e maĭ scump și de cît [!] diamantu.

rubin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rubín s. n., pl. rubíne

rubin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rubin n. piatră scumpă de coloare roșie.

rubin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUBÍN, rubine, s. n. Varietate de corindon foarte dur, de culoare roșie, care se găsește în natură cristalizată sau se obține sintetic, folosită ca piatră prețioasă. [Pl. și: rubinuri] — Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.