rubiniu - explicat in DEX

rubiniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUBINÍU, -ÍE, rubinii, adj. De culoarea rubinului; rușu-închis; rubinos. ♦ (Substantivat, n.) Vin roșu de culoarea rubinului. – Rubin + suf. -iu.

rubiniu (Dicționar de neologisme, 1986)
RUBINÍU, -ÍE adj. De culoarea rubinului; roșu-închis. [Pron. -niu. / < rubin + -iu].

rubiniŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rubiníŭ, -íe adj. (d. rubin). De coloarea rubinuluĭ: vin rubiniŭ.

rubiniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rubiníu¹ adj. m., f. rubiníe; pl. m. și f. rubiníi

rubiniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*rubiníu² s. n., art. rubiníul

rubiniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUBINÍU, -ÍE, rubinii, adj,, s. n. 1. Adj. De culoarea rubinului; roșu-închis; rubinos. 2. S. n. Vin roșu de culoarea rubinului. — Rubin + suf. -iu.