rubinos(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RUBINÓS, -OÁSĂ,rubinoși, -oase, adj. (Înv.) Rubiniu. – Rubin + suf. -os. Cf. rubinoso.
rubinos(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rubinós (înv.) adj. m., pl. rubinóși; f. rubinoásă, pl. rubinoáse
rubinos(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) rubinos a. roșu ca rubinul: luna, glob rubinos GR. AL.
rubinos(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RUBINÓS, -OÁSĂ,rubinoși, -oase, adj. (înv.) Rubiniu. — Rubin + suf. -os. Cf. rubinoso.