rotoțele - explicat in DEX

rotoțele (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROTOȚÉLE s. f. pl. (În sintagma) Rotoțele albe = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele lanceolate și dințate și cu flori albe-gălbui, dispuse în capitule (Achillea ptarmica). – Din roată.

rotoțele (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ROTOȚÉLE (‹ roată) s. f. pl. R. albe = plantă erbacee perenă din familia asteracee, înaltă de 30-150 cm, cu frunze sesile, liniar-lanceolate, fin serate și cu flori în capitule, cele marginale ligulate, albe („Achillea ptarmica”). Crește prin fânețe umede și tufărișuri.

rotoțele (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rotoțéle s. f. pl., art. rotoțélele

rotoțele (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rotoțele (albe) n. pl. plantă cu flori albe-gălbui, crește prin fânețe și tufișuri umede (Achillea ptarmica). [Origină necunoscută].

rotoțele (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROTOȚÉLE s. f. pl. (În sintagma) Rotoțele albe = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele lanceolate și dințate și cu flori albe-gălbui, dispuse în capitule (Achillea ptarmica). — Din roată.