rotocol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTOCÓL, -OÁLĂ, rotocoli, -oale, s. n.,
adj. (
Pop.)
1. S. n. Imagine, contur, figură sau corp în formă de disc, de cerc sau de inel. ◊
Loc. adv. În rotocol = în spirală.
2. S. n. Mișcare circulară; rotire, învârtire. ◊
Expr. A da rotocoale cuiva (sau
la ceva)= a se învârti în jurul cuiva (sau a ceva); a jindui la cineva sau la ceva, a-i da târcoale.
3. Adj. Care are forma unui cerc; rotund. [
Var.:
rotogól, -oálă adj.,
s. n.] –
Roată +
ocol.