rotitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTITÓR, -OÁRE, rotitori, -oare, adj. (Despre piese, elemente, obiecte etc.) Care se rotește. –
Roti +
suf. -tor.rotitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotitór adj. m.,
pl. rotitóri; f. sg. și
pl. rotitoárerotitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTITÓR, -OÁRE, rotitori, -oare, adj. (Despre piese, elemente, obiecte etc.) Care se rotește. —
Roti +
suf. -
tor.