rotocoli(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ROTOCOLÍ,rotocolésc, vb. IV. Refl. (Rar) A se roti. – Din rotocol.
rotocoli(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !rotocolí(a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rotocoléște, imperf. 3 sg. se rotocoleá; conj. prez. 3 să se rotocoleáscă
rotocoli(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ROTOCOLÍ, rotocolesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se roti. — Din rotocol.