rotocolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTOCOLÍT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. (Rar) În formă de cerc; circular. [
Var.:
rotocolát, -ă, rotogolát, -ă adj.] –
V. rotocoli.rotocolit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTOCOLÍT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. (Rar) în formă de cerc; circular. [
Var.:
rotocolát, -ă, rotogolát, -ă adj.] —
V. rotocoli.