rotit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTÍT s. n. 1. Rotire.
2. Cântecul și jocul cocoșului-de-munte în perioada de împerechere. –
V. roti.rotit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotít s. n.rotit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTÍT s. n. 1. Rotire.
2. Cântecul și jocul cocoșului-de-munte în perioada de împerechere. —
V. roti.