rogodele (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROGODÉLE s. f. pl. (
Pop.) Fructe mărunte, poame de tot felul. –
Et. nec.rogodele (Dicționaru limbii românești, 1939)rogodéle, V.
rocodele.rogodele (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rogodéle (
pop.)
s. f. pl.,
art. rogodélelerogodele (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rogodele f. pl. tot felul de ierburi:
rădăcină de burueni și alte rogodele POP. [V.
rocodea].
rogodele (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROGODÉLE s. f. pl. (
Pop.) Fructe mărunte, poame de tot felul. —
Et. nec.