rogatorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROGATÓRIE, rogatorii, adj. (În sintagma)
Comisie rogatorie = cerere adresată de o instanță judiciară cu sediul într-o anumită localitate ori țară către un organ de jurisdicție cu sediul în altă localitate ori țară, pentru obținerea unor dovezi solicitatoare. – Din
fr. rogatoire.rogatorie (Dicționar de neologisme, 1986)ROGATÓRIE adj.f. Comisie rogatorie = comisie delegată de un tribunal să facă un act de procedură sau de instrucție judiciară la cererea unui alt tribunal. [Cf. fr.
rogatoire < lat.
rogare – a cere].
rogatorie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROGATÓRIE adj. comisie ~ = comisie delegată de un tribunal să facă un act de procedură sau de instruire judiciară la cererea unui alt tribunal. (< fr.
rogatoire)
rogatorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rogatórie (-ri-e) adj. f.,
pl. rogatórii rogatorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROGATÓRIE, rogatorii, adj. (în sintagma)
Comisie rogatorie = mandat acordat de un organ de jurisdicție cu sediul într-o anumită localitate ori țară unui organ de jurisdicție cu sediul în altă localitate ori țară, pentru obținerea unor dovezi solicitatoare. — Din
fr. rogatoire.