rogojinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROGOJINÁR, rogojinari, s. m. Persoană care face sau vinde rogojini. –
Rogojină +
suf. -ar.rogojinar (Dicționaru limbii românești, 1939)rogojinár m. (d.
rogojină). Împletitor saŭ vînzător de rogojinĭ.
rogojinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rogojinár s. m.,
pl. rogojinárirogojinar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rogojinar m. cel ce face rogojini.
rogojinar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROGOJINÁR, rogojinari, s. m. Persoană care face sau vinde rogojini. —
Rogojină +
suf. -ar.