rofii (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÓFII s. f. pl. (
Pop.) Nume dat unor bube care apar uneori la copii, pe cap sau pe față, îndată după naștere. –
Cf. scr. rohav „ciupit de vărsat”.
rofii (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rófii s. f. pl. – Bubulițe care apar la copii îndată după naștere. –
Var. rohii. Sl. rovŭ „groapă, gaură” (Cihac, II, 318),
cf. sb. rohav „ciupitură (de vărsat)”, și
răboj, răvar, în care pornește de la sensul special de „crestătură, cioplitură”. –
Der., cu sensul special,
răfui, vb. (a plăti o datorie);
răfuială, s. f. (plata unei datorii);
raftă, s. f. (
Trans., Banat, cotă care revine după o împărțeală), cuvînt care, după Scriban, ar trebui pus în legătură cu
raft „harnașament de lux”.
rofiĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)rofiĭ, V.
rohiĭ.rofii (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rófii (
pop.)
s. f. pl.rofii (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÓFII s. f. pl. (
Pop.) Nume dat unor bube care apar uneori la copii, pe cap sau pe față, îndată după naștere. —
Cf. sb. r o h a v „ciupit de vărsat”.