rodaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RODÁJ, rodaje, s. n. Punere în funcțiune a unui motor nou fără a-l forța, în scopul netezirii și ajustării suprafețelor de contact în mișcare ale pieselor componente; perioadă în care un motor funcționează în acest fel. – Din
fr. rodage.rodaj (Dicționar de neologisme, 1986)RODÁJ s.n. 1. Folosire a unui motor la turații și la sarcini crescânde pentru a se obține o ajustare și o rectificare cât mai bună a pieselor; perioadă în care un motor funcționează în felul acesta.
2. Faptul de a roda (2); rodare. [< fr.
rodage].
rodaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)RODÁJ s. n. 1. suprafinisare, cu ajutorul unui abraziv, a suprafețelor de contact în mișcare a două piese metalice asociate în funcționare. 2. operație prin care anumite mecanisme, (organe de) mașini etc. sunt supuse la diferite regimuri de funcționare, pentru a se obține o ajustare și o rectificare cât mai bună a suprafețelor de contact ale pieselor. (< fr.
rodage)
rodaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rodáj s. n.,
pl. rodájerodaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RODÁJ, rodaje, s. n. Punere în funcțiune a unui motor nou fără a-l forța, în scopul netezirii și ajustării suprafețelor de contact în mișcare ale pieselor componente; perioadă în care un motor funcționează în acest fel. — Din
fr. rodage.