rodan - explicat in DEX

rodan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RODÁN, rodane, s. n. (Reg.) Unealtă casnică cu care se deapănă firele textile de pe scul pe țevi sau pe mosoare; sucală. – Din ngr. rodháni.

rodan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
rodán (rodáne), s. n. – 1. Sucală. – 2. Roată de tortură. Ngr. ροδάνι. Înv. – Der. rodăni, vb. (a trage pe roată).

rodan (Dicționaru limbii românești, 1939)
rodán și rotán n., pl. e (ngr. rodáni, d. róda, roată, d. it. ruota, roată). Munt. vest. Cicîric, roată.

rodan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rodán (reg.) s. n., pl. rodáne

rodan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rodan n. sucală: rodane și maldăre de lână. [Origină necunoscută].

rodan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RODÁN, rodane, s. n. (Reg.) Unealtă casnică cu care se deapănă firele textile de pe scul pe țevi sau pe mosoare; sucală. — Din ngr. rodháni.