roc - explicat in DEX

roc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROC, rocuri, s. n. (Reg.) Un fel de palton scurt care se poartă mai ales la țară. – Din germ. Rock.

roc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
roc (rócuri), s. n. – (Banat) Soroc, termen. Sb. rok (Candrea).

roc (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ROC (RUKH), pasăre fabuloasă gigantică capabilă să ridice în aer elefanți sau alte greutăți mari, cunoscută din „O mie și una de nopți” sau din scrierile lui Marco Polo. Numele său a fost atribuit ulterior unei păsări nezburătoare de mari dimensiuni (până la 3 m înălțime), Aepiornis, din Madagascar, dispărută în timpurile istorice ca urmare a vânării excesive.

roc (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
roc, rocuri, s.n. – Haină confecționată din pănură, cu manșetă neagră la gât (Coman 2004). Suman (Dăncuș 1986). – Din germ. Rock „haină, veston„.

roc (Dicționaru limbii românești, 1939)
roc n., pl. urĭ saŭ oace (sîrb. rok). Ban. Soroc, termin.

roc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
roc (haină) (înv., reg.) s. n., pl. rócuri

roc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROC, rocuri, s. n. (înv. și reg.) Un fel de palton scurt care se poartă mai ales la țară. — Din germ. Rock.