roburit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROBURÍT, s. n. Substanță explozivă complexă, folosită în lucrările miniere. – Din
fr. roburite.roburit (Dicționar de neologisme, 1986)ROBURÍT s.n. Substanță explozivă folosită în mine, compusă în cea mai mare parte din silitră. [< fr.
roburite].
roburit (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROBURÍT s. n. substanță explozivă conținând silitră, folosită în mine. (< fr.
roburite)
roburit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ROBURÍT (‹
fr. {i}; {s}
lat. robur „forță”)
s. n. Exploziv format dintr-un amestec de 86% azotat de amoniu și 14% clordinitrobenzen, folosit în lucrări miniere.
roburit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)roburít s. n.roburit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROBURÍT s. n. Substanță explozivă complexă, folosită în lucrările miniere. — Din
fr. roburite.