robă - explicat in DEX

robă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÓBĂ, robe, s. f. 1. Haină de ceremonie, lungă (și neagră), cu mâneci largi, pe care o poartă magistrații și avocații în ședințe, precum și profesorii universitari (la anumite solemnități). 2. Denumire a culorii și a particularității părului la cai, vaci etc. – Din fr. robe.

robă (Dicționar de neologisme, 1986)
RÓBĂ s.f. 1. Haină de ceremonie lungă și cu mâneci largi, purtată altădată de magistrați și avocați în exercițiul funcțiunii etc. 2. Părul unui animal (cal, vacă etc.) cu particularitățile lui de culoare. [< fr. robe].

robă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RÓBĂ s. f. 1. haină lungă (neagră), cu mâneci largi, purtată de magistrați și avocați în exercițiul funcțiunii, precum și de profesorii universitari (la anumite solemnități). 2. părul unui animal (cal, vacă etc.) cu particularitățile lui de culoare. (< fr. robe)

robă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*róbă f., pl. e (fr. robe, id.). Togă, haĭna saŭ mantia pe care o poartă judecătoriĭ în ședință.

robă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
róbă s. f., g.-d. art róbei; pl. róbe

robă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
robă f. haina lungă a magistraților (= fr. robe).

robă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RÓBĂ, robe, s. f. 1. Haină de ceremonie, lungă (și neagră), cu mâneci largi, pe care o poartă magistrații și avocații în ședințe, precum și profesorii universitari (la anumite solemnități). 2. Ansamblul culorii și al particularităților părului la cai, vaci etc. — Din fr. robe.