robacĭ - explicat in DEX

robaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROBÁCI, -CE, robaci, -ce, adj. (Reg.) Harnic, muncitor. ◊ Cal robaci = cal de dârvală, care trage bine la ham. – Rob + suf. -aci.

robaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
robáci/robáce (reg.) adj. m., pl. robáci; f. sg. și pl. robáce

robaci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROBÁCI, -CE, robaci, -ce, adj. (Reg.) Harnic, muncitor. ◊ Cal robaci = cal de dârvală, care trage bine la ham. [Var.: (m.) robáce adj.] — Rob + suf. -aci.

robacĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
robácĭ, -ce adj., pl. tot așa (d. rob cu sufixu -acĭ ca în sugacĭ. Cp. și cu sîrb. robak, servitor). Est. Harnic. Rezistent la osteneală.