ritmic - explicat in DEX

ritmic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÍTMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută cadențat și cu acompaniament muzical. ♦ Care se referă la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. – Din fr. rythmique.

ritmic (Dicționar de neologisme, 1986)
RÍTMIC, -Ă adj. Care are ritm; cadențat. ♦ Gimnastică ritmică = gimnastică având ca scop să imprime mișcărilor armonie și siguranță. [Cf. lat. rhytmicus, fr. rythmique].

ritmic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RÍTMIC, -Ă I. adj. referitor la ritm, care are ritm; ritmat. II. s. f. ansamblu de reguli privind folosirea ritmului (1); totalitatea ritmurilor. ◊ capitol al teoriei muzicii care se ocupă cu studiul ritmului. (< fr. rythmique)

ritmic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rítmic, -ă adj. (vgr. rythmikós). De ritm. Cu ritm: accent ritmic.

ritmic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rítmic adj. m., pl. rítmici; f. rítmică, pl. rítmice

ritmic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ritmic a. ce ține de ritm.

ritmic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RÍTMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii care cuprinde exerciții executate cu diferite obiecte (cercuri, eșarfe etc.), cadențat și însoțite de muzică. ♦ Care se referă la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. — Din fr. rythmique.