risipitură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)risipitúră,
risipitúri, s.f. (reg.)
1. belșug, abundență.
2. împrăștiere, alungare; înfrângere, zdrobire.
3. dărâmare, năruire, distrugere.
risipitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))RISIPITÚRĂ, risipituri, s. f. (
Înv.) Dărâmătură, ruină. – Din
risipi +
suf. -(i)tură.