risipitor - explicat in DEX

risipitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RISIPITÓR, -OÁRE, risipitori, -oare, adj. 1. Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor. 2. (Înv.) Care produce ruină; nimicitor, distrugător. – Risipi + suf. -tor.

risipitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
risipitór, -oáre adj. Cheltuitor fără socoteală, prodig.

risipitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
risipitór adj. m., pl. risipitóri; f. sg. și pl. risipitoáre

risipitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
risipitor m. cel ce risipește.

risipitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RISIPITÓR, -OÁRE, risipitori, -oare, adj. 1. Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor. 2. (înv.) Care produce ruină; nimicitor, distrugător. — Risipi + suf. -tor.