risipit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RISIPÍT, -Ă, risipiți, -te, adj. 1. Răspândit în toate părțile; împrăștiat, răsfirat.
2. (Despre materiale, bani, averi) Cheltuit fără socoteală; irosit.
3. (Despre armate sau cete înarmate) Pus pe fugă; alungat, înfrânt. ♦ (Despre construcții) Stricat, sfărâmat; prăbușit, ruinat. –
V. risipi.risipit (Dicționaru limbii românești, 1939)risipít, -ă adj. Împrăștiat, diseminat:
insule risipite pe mare. Ruinat:
casă risipită. Cheltuit fără socoteală:
avere risipită.risipit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)risipit a.
1. împrăștiat:
nori risipiți pe cer; 2. dărâmat, în ruine:
casă risipită; 3. fig. cheltuit fără cumpăt:
avere risipită.risipit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RISIPÍT, -Ă, risipiți, -te, adj. 1. Răspândit în toate părțile; împrăștiat, răsfirat.
2. (Despre materiale, bani, averi) Cheltuit fără socoteală; irosit.
3. (Despre armate sau cete înarmate) Pus pe fugă; alungat, înfrânt.
4. (Despre construcții) Stricat, sfărâmat; prăbușit, ruinat. —
V. risipi.