risipelnic - explicat in DEX

risipelnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RISIPÉLNIC, -Ă, risipelnici, -ce, adj. (Rar) Risipitor. – Risipi + suf. -elnic.

risipelnic
risipélnic, -ă adj. (arh.) Risipitor. Părinții oftau..., profețind o soartă cumplită unei generații frivole, risipelnice (CE. PETR.). ♦ (despre manifestări ale oamenilor) Care provoacă risipă. Ai văzut în ce nebunie risipelnică trăiesc toți? (CE. PETR.). • pl. -ci, -ce./risipi + -elnic.

risipelnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
risipélnic (rar) adj. m., pl. risipélnici; f. risipélnică, pl. risipélnice

risipelnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RISIPÉLNIC, -Ă, risipelnici, -ce, adj. (Rar) Risipitor. — Risipi + suf. -elnic.