risipă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RISÍPĂ, risipe, s. f. 1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești, cheltuială fără măsură; irosire. ♦
Fig. Belșug, prisos, abundență.
2. (
Înv. și
pop.) Sfărârmare, distrugere; surpare, prăbușire. ◊
Loc. adj. În risipă = care se sfărâmă, se dărâmă, care este în ruină. ♦ Împrăștiere, răspândire; risipire. ♦
Loc. adj. și adv. În risipă = în debandadă, în dezordine. – Din
risipi (derivat regresiv).