rină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÍNĂ, rine, s. f. Jgheab prin care metalele și aliajele topite se scurg din cuptoare în oalele de turnare sau de transport. – Din
germ. Rinne.rină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rínă s. f.,
g.-d. art. rínei; pl. rínerină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÍNĂ, rine, s. f. Jgheab prin care metalele și aliajele topite se scurg din cuptoare în oalele de turnare sau de transport. — Din
germ. Rinne.