rimelat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIMELÁT1 s. n. Faptul de
a (se) rimela. –
V. rimela.rimelat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIMELÁT2, -Ă, rimelați, -te, adj. (Despre gene, ochi) Care este dat cu rimel; (despre persoane) care are ochii fardați cu rimel. –
V. rimela.rimelat (Dicționar de neologisme, 1986)RIMELÁT, -Ă adj. (
Despre ochi) Conturat, machiat cu rimel. [<
rimela].
rimelat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIMELÁT1 s. n. Faptul de
a (se) rimela. —
V. rimela.rimelat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIMELÁT2, -Ă, rimelați, -te, adj. (Despre gene, ochi) Care este dat cu rimel; (despre persoane) care are ochii fardați cu rimel. —
V. rimela.