ridicol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIDÍCOL, -Ă, ridicoli, -e, adj. 1. Care stârnește râsul sau batjocura; caraghios. ♦ (Substantivat,
n.) Ceea ce este vrednic de râs, de batjocură; aspect caraghios, absurd.
2. (Despre sume de bani, cifre etc.) Foarte mic; neînsemnat, derizoriu. [
Var.:
ridícul, -ă adj.] – Din
it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculus.ridicol (Dicționar de neologisme, 1986)RIDÍCOL, -Ă adj. 1. Care stârnește râsul, batjocura; (demn) de râs; caraghios.
2. (
Despre cifre, sume etc.) Foarte mic, derizoriu. //
s.n. Ceea ce stârnește râsul, ceea ce este demn de batjocură, de râs. [Var.
ridicul, -ă adj. / < lat.
ridiculus, cf. fr.
ridicule].
ridicol (Marele dicționar de neologisme, 2000)RIDÍCOL, -Ă I.
adj. 1. care stârnește râsul, batjocura; caraghios. 2. (despre cifre, sume etc.) foarte mic, derizoriu. II. s. n. ceea ce este demn de râs. (< it.
ridicolo, fr.
ridicule, lat.
ridiculus)
ridicol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ridícol adj. m.,
pl. ridícoli; f. ridícolă, pl. ridícoleridicol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIDÍCOL, -Ă, ridicoli, -e, adj. 1. Care stârnește râsul sau batjocura; caraghios. ♦ (Substantivat,
n.) Ceea ce este vrednic de râs, de batjocură; aspect caraghios, absurd.
2. (Despre sume de bani, cifre etc.) Foarte mic; neînsemnat, derizoriu. [
Var.:
ridícul, -ă adj.] — Din
it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculus.