ridiculiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIDICULIZÁ, ridiculizez, vb. I.
Tranz. A scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva sau ceva să apară ridicol, a-și bate joc de cineva sau de ceva. – Din
fr. ridiculiser.ridiculiza (Dicționar de neologisme, 1986)RIDICULIZÁ vb. I. tr. A scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva ridicol. [< fr.
ridiculiser].
ridiculiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)RIDICULIZÁ vb. tr. a scoate în evidență ridicolul, a-și bate joc de cineva sau ceva. (< fr.
ridiculiser)
ridiculiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ridiculizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ridiculizeázăridiculiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIDICULIZÁ, ridiculizez, vb. I.
Tranz. A scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva sau ceva să apară ridicol, a-și bate joc de cineva sau de ceva. — Din
fr. ridiculiser.ridiculizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ridiculizà v. a face ridicul.