rezolva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZOLVÁ, rezólv, vb. I.
Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa.
2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din
lat. resolvere, germ. resolvieren.rezolva (Dicționar de neologisme, 1986)REZOLVÁ vb. I. tr. A găsi soluția unei probleme; a dezlega (o problemă); a soluționa. ♦ A lichida (o contradicție, un conflict). [P.i.
rezólv. / < lat.
resolvere, cf. it.
risolvere].
rezolva (Marele dicționar de neologisme, 2000)REZOLVÁ vb. tr. 1. a dezlega, a soluționa (o problemă, un exercițiu, o situație). 2. a pune rezoluția (2) pe un act. ◊ a lichida un litigiu, un conflict. 3. (despre instrumente optice) a separa, a distinge instrumente fine ale obiectelor studiate. (< lat.
resolvere, germ.
resolvieren)
rezolva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezolvá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
rezólvărezolvà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rezolvà v.
1. a descompune chimicește elementele unui corp:
a rezolva un corp în pulbere; 2. a transforma în:
vântul rezolvă norii în ploaie; 3. Med. a scădea treptat și a face să dispară:
a rezolva o tumoare; 4. Jur. a anula:
a rezolva un contract; 5. fig. a decide:
a rezolva o dificultate; 6. a găsi o soluțiune:
a rezolva o problemă; 7. a se schimba în:
ceața se rezolvă în ploaie.rezolva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZOLVÁ, rezólv, vb. I.
Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ Apune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa.
2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. —
Din lat. resolvere, germ. resolvieren.