rezolvabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZOLVÁBIL, -Ă, rezolvabili, -e, adj. Care poate fi rezolvat. –
Rezolva +
suf. -bil.rezolvabil (Dicționar de neologisme, 1986)REZOLVÁBIL, -Ă adj. Care se poate rezolva. [<
rezolva +
-bil].
rezolvabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)REZOLVÁBIL, -Ă adj. care poate fi rezolvat. (< rezolva + -bil)
rezolvabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezolvábil adj. m.,
pl. rezolvábili; f. rezolvábilă, pl. rezolvábilerezolvabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZOLVÁBIL, -Ă, rezolvabili, -e, adj. Care poate fi rezolvat. —
Rezolva +
suf. -
bil.