revoltător - explicat in DEX

revoltător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.

revoltător (Dicționar de neologisme, 1986)
REVOLTĂTÓR, -OÁRE adj. Care provoacă indignare; revoltant. [< revolta + (ă)tor].

revoltător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REVOLTĂTÓR, -OÁRE adj. care provoacă revoltă, indignare. (< revolta + -/ă/tor)

revoltător (Dicționaru limbii românești, 1939)
*revoltătór, -oáre adj. Care te revoltă, care te indignează: purtare revoltătoare. Adv. A te purta revoltător.

revoltător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
revoltătór adj. m., pl. revoltătóri; f. sg. și pl. revoltătoáre

revoltător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
revoltător a. care revoltă, care indignează: abuz revoltător.

revoltător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. — Revolta + suf. -ător.