revoltant - explicat in DEX

revoltant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

revoltant (Dicționar de neologisme, 1986)
REVOLTÁNT, -Ă adj. Revoltător. [< fr. révoltant].

revoltant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*revoltánt, -ă adj. (fr. révoltant). Revoltător, care te indignează: purtare revoltantă.

revoltant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
revoltant m. care e în revoltă.

revoltant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. — Din fr. révoltant.