revoltător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. –
Revolta +
suf. -ător.revoltător (Dicționar de neologisme, 1986)REVOLTĂTÓR, -OÁRE adj. Care provoacă indignare; revoltant. [<
revolta +
(ă)tor].
revoltător (Marele dicționar de neologisme, 2000)REVOLTĂTÓR, -OÁRE adj. care provoacă revoltă, indignare. (< revolta + -/ă/tor)
revoltător (Dicționaru limbii românești, 1939)*revoltătór, -oáre adj. Care te revoltă, care te indignează:
purtare revoltătoare. Adv.
A te purta revoltător.revoltător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)revoltătór adj. m.,
pl. revoltătóri; f. sg. și
pl. revoltătoárerevoltător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)revoltător a. care revoltă, care indignează:
abuz revoltător.revoltător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. —
Revolta +
suf. -
ător.