revoltà - explicat in DEX

revolta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

revolta (Dicționar de neologisme, 1986)
REVOLTÁ vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare].

revolta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REVOLTÁ vb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter)

revolta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
revoltà v. 1. a împinge la revoltă; 2. fig. a provoca indignare: perfidia ne revoltă.

revolta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. — Din fr. révolter.