revent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVÉNT s. m. Plantă erbacee cu frunze mari și flori mici, verzui, cu rădăcina și rizomul cu un gust foarte amar, întrebuințate în medicină ca purgativ; rubarbă
(Rheum officinale). ♦ Purgativ obținut din rădăcina și rizomul acestei plante. – Din
tc. râvend.revent (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)REVENT s.m. Plantă erbacee cu frunze mari, lucioase, ale cărei tije groase, roșcate și suculente, sunt comestibile (
Rheum rhaponticum); se folosesc, mai ales în bucătăria germană (curățate de coaja exterioară, tăiate bucăți) pentru prepararea de compot, sos dulce-acrișor, dulceață și prăjituri; var.
rubarbă (din fr.
rhubarbe); pop.
rabarbă, rabarbară (din germ.
Rhabarber)
revent (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)revént s. m. – Rubarbă (Rheum officinale, Rheum palmatum). –
Var. ravent, ravend. Mr. răvente. Tc. ravend (Șeineanu, II, 300; Lokotsch 1711; Ronzevalle 94),
cf. ngr. ῥαβέντι,
bg.,
sb.,
rus. revent.revent (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)REVÉNT (<
tc.)
s. n. Plantă din familia Polygonacee, cu frunze mari de 50-70 cm și cu flori verzui, mici: rabarbă, rubarbă. Pețiolul speciei
Rheum rhabarbarum, cu gust dulce-acrișor, este folosit în alimentație (pentru compot, dulceață, jeleuri etc.). Se cultivă intens în țările din NV Europei, iar în România sporadic în grădini, îndeosebi în Transilvania. Rădăcina cărnoasă și rizomul napiform al speciilor înrudite
R. officinale și
R. palmatum cu un gust foarte amar, conțin principii active cu acțiune astringentă, antianemică, antiinflamatorie, purgativă etc.
revent (Dicționaru limbii românești, 1939)revént m. (turc. [d. pers.]
ravend, ngr.
revénti, bg.
reven, rus.
revénĭ). O mare și rumoasă plantă erbacee poligonacee care ajunge pînă la o înălțime de treĭ metrĭ și care se cultivă și ca plantă ornamentală. (Sînt doŭă varietățĭ, numite în bot.
rheum officinale și
rheum palmatum. Rizoma lor e un prețios medicament contra indigestiunilor, constipațiunilor și maĭ ales a diareilor bilioase). – Fals
rubarbă.revent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)revént s. m.revent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)revent m. plantă a cării rădăcină e întrebuințată în medicină ca purgativ
(Rheum). (Turc. RAVENT].
revent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVÉNT s. m. Plantă erbacee cu frunze mari (al cărei pețiol este folosit în alimentație) și flori mici, verzui, cu rădăcina și rizomuî cu un gust foarte amar, întrebuințate în medicină ca purgativ; rubarbă (
Rheum officinale). ♦ Purgativ obținut din rădăcina și rizomul acestei plante. — Din
tc. râvend.