reveni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVENÍ1, pers. 3
revenește, vb. IV. (
Reg.)
1. Intranz. și
refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi.
2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din
reavăn.reveni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVENÍ2, revín, vb. IV.
Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou.
2. A se întoarce la o stare anterioară (obișnuită); a-și recăpăta echilibrul sufletesc, forța etc. ◊
Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea.
A-și reveni în fire (sau
în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc.
3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca.
4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni.
5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta.
6. A costa. – Din
fr. revenir.reveni (Dicționar de neologisme, 1986)REVENÍ vb. IV. intr. 1. A veni îndărăt, a se întoarce. ♦ A se ivi din nou.
2. A se ajunge din nou la aceeași stare (sufletească); a-și recăpăta echilibrul (sufletesc).
3. A relua (un subiect, o idee).
4. A i se cădea, a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni.
5. A revoca. [P.i.
revín și
revíu, conj.
-vină. / cf. fr.
revenir].
reveni (Marele dicționar de neologisme, 2000)REVENÍ vb. intr. 1. a veni înapoi, a se întoarce. ◊ a se ivi din nou. 2. a se ajunge din nou la aceeași stare, a-și recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. a relua (un subiect, o idee). 4. a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. a revoca. (< fr.
revenir)
reveni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)revení (-nésc, revenít), vb. –
1. A se macera, a se înmuia, a frămînta. –
2. A se jilăvi, a se umezi. –
Var. răveni. Mag. revedni „a putrezi” de la
rev „putreziciune” (Cihac, II, 623). După Tiktin și Candrea, ar trebui să se pornească de la
reavăn, care ar indica umezeala pămîntului și ar proveni din
sl. revinŭ „plan, neted”. Dar, pe lîngă dificultatea semantică, sensul de „putreziciune” este sigur în cuvîntul
rom.,
cf. Coresi:
mirul are oarece tărie și usucă și răveneala trupului suge-o. Der. reavăn (
var. ravăn, reven),
adj. (umed), mai curînd decît de la
vb., poate direct din
mag. (
cf. și
sb. ravenica „scurgere a unei mlaștini într-un rîu”);
reveneală (
var. răveneală),
s. f. (umezeală, briză, răcoare).
reveni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)revení1 (a ~) (a veni din nou)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. revín, 1
pl. revením, imperf. 3
sg. reveneá; conj. prez. 3
să revínă; imper. 2
sg. revínoreveni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!revení2 (a se ~) (a deveni umed) (
reg.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se revenéște, imperf. 3
sg. se reveneá; conj. prez. 3
să se reveneáscăreveni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVENÍ1, pers. 3
revenește, vb. IV. (
Reg.)
1. Intranz. și
refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi.
2. Refl. (Despre timp) A se răcori. — Din
reavăn.reveni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVENI2, revín, vb. IV.
Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou.
2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊
Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea.
A-și reveni în fire (sau
în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc.
3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca.
4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni.
5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta.
6. A costa. — Din
fr. revenir.revenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)revenì v.
1. a veni iar, a se întoarce:
primăvara revine în toți anii; 2. fig. a relua un subiect întrerupt:
să revenim la chestiune.