revenire - explicat in DEX

revenire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REVENÍRE, reveniri, s. f. Acțiunea de a reveni² și rezultatul ei, întoarcere. – V. reveni.

revenire (Dicționar de neologisme, 1986)
REVENÍRE s.f. 1. Acțiunea de a reveni și rezultatul ei; întoarcere. 2. Operație de încălzire la temperaturi înalte și de răcire lentă a oțelului călit pentru a i se mări tenacitatea. [< reveni].

revenire (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REVENÍRE s. f. 1. acțiunea de a reveni; întoarcere. 2. operația de încălzire la temperaturi înalte și de răcire lentă a oțelului călit pentru a i se mări tenacitatea (2). (< reveni)

revenire (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REVENÍRE (< reveni) s. f. 1. Acțiunea de a reveni; întoarcere. 2. (METAL.) Tratament termic care se aplică unei piese metalice călite, constând în obținerea unei întoarceri parțiale la starea de echilibru fizico-chimic corespunzătoare temperaturii ambiante, pentru mărirea ductibilității și tenacității și pentru reducerea tensiunilor interne; se realizează prin încălzirea materialului la o temperatură inferioară aceleia de transformare, urmată de o răcire dirijată (în general înceată). 3. Variația în timp a deformației unui corp după suprimarea sarcinilor aplicate inițial.

revenire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reveníre s. f., g.-d. art. revenírii; pl. reveníri

revenire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REVENÍRE, reveniri, s. f. Acțiunea de a reveni² și rezultatul ei, întoarcere. — V. reveni.