revendicativ - explicat in DEX

revendicativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.

revendicativ (Dicționar de neologisme, 1986)
REVENDICATÍV, -Ă adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit. [Cf. fr. revendicatif].

revendicativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REVENDICATÍV, -Ă adj. care revendică un bun, un drept cuvenit. (< fr. revendicatif)

revendicativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
revendicatív adj. m., pl. revendicatívi; f. revendicatívă, pl. revendicatíve

revendicativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. — Din fr. revendicatif.