reveneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVENEÁLĂ, reveneli, s. f. (
Reg.)
1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă.
2. Răcoare, răcoreală.
3. Emanație, miros, mireasmă, aromă. [
Var.:
răvineálă s. f.] –
Reveni1 +
suf. -eală.reveneală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)reveneală, reveneli s. f. (intl.) închisoare.
reveneală (Dicționaru limbii românești, 1939)reveneálă f., pl.
elĭ (d.
reavăn). Umezeală:
reveneala pămîntuluĭ, zidurilor. – În nord
răveneală.reveneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reveneálă s. f.,
g.-d. art. revenélii; pl. revenélireveneală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reveneală f. umezeală. [V.
ravăn].
reveneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVENEÁLĂ, reveneli, s. f. (
Reg.)
1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă.
2. Răcoare, răcoreală.
3. Emanație, miros, mireasmă, aromă. [
Var.:
răvineálă s. f.] —
Reveni1 +
suf. -
eală.