revelațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVELAȚIÚNE s. f. v. revelație.revelațiune (Dicționar de neologisme, 1986)REVELAȚIÚNE s.f. v.
revelație.
revelațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*revelațiúne f. (lat.
revelatio, -ónis). Acțiunea de a revela. Inspirațiune pin [!] care Dumnezeŭ îțĭ descopere voința luĭ. Lucrurĭ revelate:
revelațiunile sfîntuluĭ Ion (V.
apocalips). – Și
-áție și
-áre.revelațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)revelați(un)e f.
1. acțiunea de a revela;
2. inspirațiunea prin care D-zeu face cunoscut voința sa;
3. lucru revelat.
revelațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVELAȚIÚNE s. f. v. revelație.