revelator - explicat in DEX

revelator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unei taine. 2. S. n. Substanță complexă folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revelatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

revelator (Dicționar de neologisme, 1986)
REVELATÓR, -OÁRE adj. Care revelează. // s.n. Soluție cu care se tratează clișeul fotografic pentru a face să apară imaginea; developator. [Var. revelatoriu, -ie adj. / cf. fr. révélateur, cf. lat. revelator – care dezvăluie].

revelator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REVELATÓR, -OÁRE I. adj. care revelează. II. s. n. developator. (< fr. révélateur, lat. revelator)

revelator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*revelatór, -oáre adj. (lat. revelator). Care revelează: urmă revelatoare. Subst. Persoană care revelează. Lichid revelator (saŭ ca subst. numaĭ revelator, pl. oare), lichid în care se cufundă o imagine fotografică ca să înceapă a apărea formele.

revelator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
revelatór¹ adj. m., pl. revelatóri; f. sg. și pl. revelatoáre

revelator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
revelatór² s. n., pl. revelatoáre

revelator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
revelator a. care revelează: indiciu revelator. ║ m. cel ce face o revelațiune.

revelator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotogafierii pentru developare. [Var.: revalatóriu, -ie adj.] — Din fr. révélateur.