retrospectiv - explicat in DEX

retrospectiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETROSPECTÍV, -Ă, retrospectivi, -e, adj. Care privește în urmă, care se referă la fapte și la situații din trecut. ◊ Expoziție retrospectivă (și substantivat, f.) = expoziție de artă plastică cuprinzând opere din trecut (ale unui artist). – Din fr. rétrospectif.

retrospectiv (Dicționar de neologisme, 1986)
RETROSPECTÍV, -Ă adj. Care privește în urmă, cu privirea la trecut. ♦ Expoziție retrospectivă (și s.f.) = expoziție de artă plastică unde se prezintă opere din trecut (ale unui artist, ale unei școli, ale unei epoci). [< fr. rétrospectif, cf. lat. retro – îndărăt, spectum < specere – a privi].

retrospectiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RETROSPECTÍV, -Ă adj. care privește în urmă, referitor la fapte și situații din trecut. ♦ expoziție ~ă (și s. f.) = expoziție de artă plastică unde se prezintă opere create de-a lungul anilor (ale unui artist, ale unei școli sau epoci). (< fr. rétrospectif)

retrospectiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*retrospectív, -ă adj. (d. lat. retrospícere, -éctum, a privi înapoĭ. V. respect). Care se uĭtă înapoĭ: privire retrospectivă. Adv. În mod retrospectiv.

retrospectiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!retrospectív (re-tros-pec-/-tro-spec-) adj. m., pl. retrospectívi; f. retrospectívă, pl. retrospectíve

retrospectiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
retrospectiv a. care privește înapoi, care se rapoartă la lucrurile trecute.

retrospectiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RETROSPECTÍV, -Ă, retrospectivi, -e, adj. Care privește în urmă, care se referă lă trecut. ◊ Expoziție retrospectivă (și substantivat, f.) = expoziție de artă plastică cuprinzând opere create de un artist de-a lungul carierei sale sau apaținând unui curent, unei școli artistice etc. — Din fr. rétrospectif.