retrogradație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETROGRADÁȚIE, retrogradații, s. f. Mișcarea aparentă a
planetelor printre stele, care se face de la răsărit la apus. – Din
fr. rétrogradation.retrogradație (Dicționar de neologisme, 1986)RETROGRADÁȚIE s.f. Mișcarea aparentă a aștrilor, care are loc de la răsărit la apus. [Gen.
-iei. / cf. lat.
retrogradatio, fr.
rétrogradation].
retrogradație (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETROGRADÁȚIE s. f. 1. mișcare retrogradă (3) a aștrilor. 2. (biol.) diminuare a densității unei populații. (< fr.
rétrogradation)
retrogradație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)retrogradáție (re-tro-gra-, -ți-e) s. f.,
art. retrogradáția (-ți-a), g.-d. art. retrogradáției; pl. retrogradáții, art. retrogradáțiile (-ți-i-)retrogradație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETROGRADÁȚIE, retrogradații, s. f. Mișcarea aparentă a planetelor printre stele, care se face de la răsărit la apus. — Din
fr. rétrogradation.