retrograd - explicat in DEX

retrograd (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în direcția opusă mișcării Soarelui. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.

retrograd (Dicționar de neologisme, 1986)
RETROGRÁD, -Ă adj. 1. Opus progresului; reacționar. 2. Care merge înapoi. 3. (Despre aștri sau despre mișcarea lor) Care se mișcă în direcția opusă mișcării Soarelui. [< fr. rétrograde, cf. lat. retrogradus < lat. retro – înapoi, gradus – mers].

retrograd (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RETROGRÁD, -Ă adj. 1. care se opune progresului; reacționar. 2. (despre idei, concepții) contrar progresului, învechit. ♦ amnezie ~ă = formă de amnezie prin pierderea amintirilor vechi. 3. (despre aștri și mișcarea lor) care se deplasează în direcția opusă mișcării Soarelui. (< fr. rétrograde, lat. retrogradus)

retrograd (Dicționaru limbii românești, 1939)
*retrográd, -ă adj. (lat. retrogradus, d. retro, înapoĭ [V. îndărăt] și gradus, pas. V. grad). Care merge înapoĭ: mers retrograd. Fig. Care se opune progresuluĭ: om, spirit retrograd. S. m. și f. Un retrograd.

retrograd (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
retrográd (re-tro-grad) adj. m., pl. retrográzi; f. retrográdă, pl. retrográde

retrograd (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
retrograd a. 1. care pășește îndărăt: mers retrograd; 2. fig. care caută a restabili lucruri învechite: spirit retrograd.

retrograd (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în. direcția opusă mișcării majorității corpurilor cerești. — Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.