retrognatism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETROGNATÍSM s. n. Conformație a feței caracterizată prin poziția posterioară a bărbiei față de frunte, datorată unei insuficiente dezvoltări a mandibulei. – Din
fr. rétrognatisme.retrognatism (Dicționar de neologisme, 1986)RETROGNATÍSM s.n. Conformație a feței caracterizată prin insuficienta dezvoltare a maxilarului inferior. [Gen.
-iei. / < fr.
rétrognatisme, cf. lat.
retro – înapoi, gr.
gnathos – falcă].
retrognatism (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETROGNATÍSM s. n. conformație a feței caracterizată prin insuficienta dezvoltare a maxilarului inferior. (< fr.
rétrognatisme)
retrognatism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!retrognatísm (re-trog-na-/-tro-gna-) s. n.retrognatism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETROGNATÍSM s. n. Conformație a feței caracterizată prin poziția posterioară a bărbiei față de planul frontal al craniului, datorată unei insuficiente dezvoltări a mandibulei. — din
fr. retrognatisme.