retroceda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETROCEDÁ, retrocedez, vb. I.
Tranz. A da cuiva înapoi un drept, un bun, un teritoriu etc. pe care acesta îl cedase mai înainte; a face o retrocesiune. – Din
fr. rétrocéder.retroceda (Dicționar de neologisme, 1986)RETROCEDÁ vb. I. tr. A ceda, a da înapoi (un drept, un teritoriu etc.) aceluia de la care a fost luat. [Cf. fr.
rétrocéder, cf. lat., it.
retrocedere].
retroceda (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETROCEDÁ vb. tr. a ceda, a da înapoi (un drept, un teritoriu) aceluia de la care a fost luat. (< fr.
rétrocéder, lat., it.
retrocedere)
retroceda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)retrocedá (a ~) (re-tro-) vb.,
ind. prez. 3
retrocedeázăretroceda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETROCEDÁ, retrocedez, vb. I.
Tranz. A da cuiva înapoi un drept, un bun; un teritoriu etc. pe care acesta îl cedase mai înainte; a face o retrocesiune. — Din
fr. rétroceder.retrocedà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)retrocedà v.
Jur. a reda cuiva un drept ce a fost cedat.