reticulină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETICULÍNĂ s. f. Substanță organică albuminoidă care conține fosfor și care se găsește în organele bogate în țesut reticular. – Din
fr. réticuline.reticulină (Dicționar de neologisme, 1986)RETICULÍNĂ s.f. Substanță organică albuminoidă, care conține fosfor și care se găsește în țesutul conjunctiv reticulat. [< fr.
réticuline].
reticulină (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETICULÍNĂ s. f. substanța proteică, cu fosfor, în țesutul reticulat. (< fr.
réticuline)
reticulină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RETICULÍNĂ (‹
fr.)
s. f. (
BIOCHIM.) Substanță stimulată, de natură proteică, prezentă în componența țesutului reticulo-endotelial și care poate fi extrasă din organele bogate ale acestui țesut (măduvă osoasă, ficat, ganglioni limfatici, suprarenale, splină).
reticulină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reticulínă s. f.,
g.-d. art. reticulíneireticulină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETICULÍNĂ s. f. Substanță organică stimulantă, de natură proteică, prezentă în organele cu țesut reticular. — Din
fr. réticuline.